Ce este traficul de persoane?

Definiția legală a traficului de persoane

Traficul de persoane înseamnă recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, realizate prin :

a) constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei de la cineva care are autoritate asupra acelei persoane.

Consimțământul persoanei victimă nu înlătură caracterul penal al faptei și răspunderea traficantului.

Prin exploatare înțelegem:

a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat;

b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;

c) obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;

d) obligarea la practicarea cerşetoriei;

e) prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, în mod ilegal.

Persoanele traficate pot fi majore sau minore.

Recrutarea se manifestă în diferite forme, în funcție de tipul de exploatare și de profilul victimei (adult, femeie, minor). Recrutarea se poate face prin anunțuri false privind locuri de muncă, prin promisiuni de oportunități de studii, prin promisiuni de relații amoroase, prin promisiuni privind facilitarea emigrației/imigrației în alte țări sau în țara de origine a victimei. La baza tuturor acestor promisiuni se află înșelăciunea: intenția de a atrage persoana în situația de exploatare prin promisiuni viitoare care nu ajung să se concretizeze.

Recrutarea

Recrutarea se poate face atât de către persoane cunoscute, prieteni, familie, cât și de către persoane necunoscute. Interacțiunea cu victima poate fi atât directă, cât și prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță.

Transportul victimei

Este etapa următoare după recrutare, în contextul traficului de persoane. Transportul poate să fie în interiorul sau în afara granițelor țării. Ruta nu este în general directă, ci sunt traversate și alte țări sau regiuni. Victima poate fi transportată de către cei care o recrutează, de exploatatori sau poate călători chiar de una singură. Pentru transpotarea victimei sunt utilizate fie mijloace de transport în comun (autocar), fie mijloace de transport private (mașină) sau mijloace de transport care permit transportarea mai multor victime în același timp. De cele mai multe ori condițiile de transport sunt precare (prea mulți pasageri, oxigen insuficient etc.).

Definiția traficului presupune așadar trei elemente: acțiunea (ex:recrutarea), realizată printr-un mijloc (ex: răpire), în scopul exploatării (ex:pentru supunerea la executarea unei munci).

Mituri și realități despre traficul de persoane

Traficul de persoane este un fenomen complex și dinamic, care s-a adaptat constant la contextul economic și cultural. Astfel, modalitatea în care traficul de persoane se practică și este incriminat în fiecare țară diferă considerabil. Toate acestea au dat naștere miturilor și erorilor conceptuale cu privire la traficul de persoane, făcând mai dificilă identificarea posibilelor situații de trafic. Pentru prevenirea și pentru informarea corectă asupra acestui fenomen este necesară spulberarea acestor mituri.

1) Doar femeile sunt victime ale traficului de persoane.

MIT. Unul dintre principalele mituri privind traficul de ființe umane este credința că doar femeile sunt afectate de acest fenomen, în scopul exploatării sexuale. În realitate, victimele pot fi atât de sex feminin cât și de sex masculin, multe dintre victimele traficului fiind de fapt copiii. Așadar, femeile, bărbații și copiii sunt susceptibili în egală măsură să fie victime ale traficului de persoane, în scopul unei forme sau a mai multor forme de exploatare simultane.

2) Persoanele predispuse traficului de persoane sunt doar imigranții din țări sărace și cu un nivel minim de educație.

MIT. Statisticile efectuate la nivel global au demonstrat că sunt identificate din ce în ce mai multe victime ale traficului care originează din țări dezvoltate și cu un grad de educație superior. Acest lucru se corelează cu o mobilitate crescută la nivel global și cu migrația forței de muncă, mai ales în rândul tinerilor, care doresc cele mai bune condiții de viață și de muncă.

3) Traficanții pot opera prin intermediul agențiilor de turism și de muncă, promițând locuri de muncă în străinătate și documente

REALITATE. Este cunoscut faptul că recrutorii utilizează modalități precum anunțuri mincinoase privind locuri de muncă, agenții de turism și de angajare în muncă, pentru a atrage persoane care pot fi înșelate prin promisiuni false, devenind astfel victime ale traficului de persoane.

4) Recrutarea implică întotdeauna forța fizică sau răpirea.

MIT. Recrutarea victimei nu implică în mod necesar răpirea sau luarea forțată a victimei și supunerea ei la violențe. În cazul anunțurilor și propunerilor mincinoase, victima intră în situația de trafic din proprie inițiativă.

5) În timpul exploatării, libertatea persoanei este restricționată.

REALITATE. Pentru a fi considerată o infracțiune de trafic de persoane, este necesar ca victima să nu aibă o alternativă viabilă de a ieși din situația de exploatare, fiind forțată, în mod efectiv, prin coerciție fizică sau psihică, să facă ceva împotriva voinței sale (de exemplu prostituție sau o activitate profesională determinată).

6) Victimele traficului de ființe umane sunt adesea văzute ca persoane care încalcă legile imigrației.

REALITATE. Deși este o prejudecată, victimele traficului sunt în general văzute de populație ca fiind imigranți care traversează în mod deliberat frontierele ilegal. Este important să se țină cont de faptul că transportul victimei în interiorul sau în afara granițelor țării se face cu forța sau prin înșelăciune și că victimele sunt supuse unor forme de exploatare, fiind diferită situația persoanelor care decid din voință proprie să imigreze cu sau fără forme legale.

7) Toate victimele traficului de ființe umane sunt străini care nu au documente legale de ședere.

MIT. Situația de ilegalitate nu este esențială în caracterizarea traficului de persoane. Astfel, sunt frecvente situațiile în care autorii infracțiunii de trafic obțin documentația legală pentru trecerea frontierei, astfel încât victima să ajungă în locul unde are loc exploatarea. Datorită acestui lucru, multe dintre victime își dau seama că sunt exploatate doar în momentul în care ajung la destinație.

8) Traficul de persoane este una dintre infracțiunile cele mai profitabile din Europa.

REALITATE. La ora actuală se estimează că traficul de ființe umane este una dintre infracțiunile cele mai profitabile, după traficul de droguri și de arme.

9) Traficul de persoane generează profit prin exploatarea victimelor.

REALITATE. Victimele traficului de ființe umane sunt susceptibile de a fi supuse diferitelor forme de exploatare, care se traduc în profit pentru exploatatori, fie prin reținerea sumei de bani pe care victima o primește prestând activitatea la care este obligată (prostituție), fie pentru că victima nu primește plată pentru munca prestată (exploatare prin muncă forțată, victimele obligate să lucreze în agricultură sau construcții civile, fără a primi un echivalent în bani).

Situații vulnerabile la traficul de ființe umane

Traficul de ființe umane este influențat și favorizat de cererea pentru un anumit serviciu sau produs determinat și ofertele disponibile pe piață. De exemplu, într-o localitate în care există mai multe fabrici de textile care concurează între ele pentru prețul cel mai mic, dispuse să angajeze persoane fără a le remunera sau oferindu-le o remunerație mică, avem cerere; pe de altă parte, dacă într-o altă localitate populația are dificultăți în a se integra pe piața muncii, taxe ridicate de șomaj și un nivel scăzut de trai, există ofertă, existând riscul traficului de persoane.

Oferta și cererea depind de factori de risc asociați posibilelor victime ale traficului – exemple de factori de risc sunt șomajul și nivelul scăzut de trai. Cel mai mare factor de risc identificat la nivel mondial este sărăcia. Pe lângă sărăcie există însă și alți factori care facilitează traficul.

Lista de mai jos, fără a fi exhaustivă, enumeră anumite situații de vulnerabilitate la traficul de persoane:

•Minori neînsoțiți (copii care sunt separați de familiile lor pe timp de război sau din cauza unor dezastre naturale)

•Victime ale violenței domestice care sunt forțate să își părăsească familiile

•Migranții care sunt într-o situație de ilegalitate

•Persoane care practică prostituția

•Persoane sau grupuri expuse la discriminare rasială

•Discriminarea de gen

•Excluderea pe criterii de gen

•Minori neînsoțiți care se află în tranzit între țări

•Munca în rândul minorilor

•Copiii care nu au fost înregistrați la naștere

•Dependența de droguri

•Persoanele care nu au documente

•Șomerii

•Lipsa campaniilor de informare și sensibilizare privind traficul de persoane în localitățile lor

•Orice alte circumstanțe care împiedică exercitarea drepturilor de către o persoană sau de către un grup de persoane.

Traficul de persoane în scopul exploatării prin muncă forțată

Traficul de persoane în scopul exploatării prin muncă forțată presupune recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane, prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate, profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane, prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, cu *scopul de a o supune la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat sau de a o ține în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire.

Supunerea la muncă forțată sau obligatorie înseamnă supunerea unei persoane la prestarea unei munci împotriva voinței sale sau la o muncă obligatorie, în alte cazuri decât cele prevăzute de lege. De exemplu, supunerea la muncă în folosul comunității, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, nu este considerată muncă forțată, întrucât este o sancțiune prevăzută de lege.

Sclavia înseamnă punerea sau ținerea unei persoane în stare de sclavie, precum și traficul de sclavi. Spre deosebire de munca forțată, într-o situație de sclavie traficantul se comportă ca un proprietar cu persoana traficată.

Este important să se facă diferența între încălcarea dreptului muncii, exploatarea la locul de muncă și traficul de persoane pentru muncă forțată. Astfel, încălcarea dispozițiilor din Codul Muncii precum neîntocmirea unui contract de muncă în formă scrisă, acordarea repetată a unui salariu sub salariul minim pe economie, încălcarea dispozițiilor legale privind norma de lucru, se sancționează cu amenda sau cu pedeapsa închisorii, după caz, în funcție de gravitatea faptei. Traficul de persoane în scopul exploatării prin muncă forțată reprezintă mai mult decât încălcarea dreptului muncii, aducând atingere libertății persoanei.

Exploatarea prin muncă forțată

Convenția Organizației Internaționale pentru Muncă (ILO) nr. 29, definește munca forțată ca fiind “orice muncă sau serviciu care este pretins de la orice persoană, sub amenințarea unei pedepse și pentru care persoana respectivă nu s-a oferit voluntar.

_“Orice muncă sau serviciu” _cuprinde orice tip de muncă, serviciu sau ocupație. Natura sau legalitatea relației de muncă este irelevantă în acest context. De exemplu, în anumite țări prostituția este ilegală, dar munca forțată poate exista și în această situație. De asemenea, legislația muncii nu reglementează munca în regim intern, dar cu toate acestea, muncitorii interni pot fi supuși la muncă forțată.

_“Orice persoană”_se referă atât la adulți cât și la copii. Mai mult, este irelevant dacă persoana este cetățean al țării în care a fost identificată situația de trafic sau dacă este imigrant.

_“Amenințarea unei pedepse”_se referă nu doar la sancțiunile penale, ci și la diferite forme de coerciție, precum violențe, amenințări, reținerea documentelor de identitate, privarea de libertate și neplata salariului. Cheia constă în faptul că muncitorii trebuie să fie liberi să înceteze o relație de muncă fără a-și pierde din drepturi și privilegii. Exemplul este amenințarea de a pierde următorul salariu.

_“Voluntar” _se referă la consimțământul muncitorului de a intra într-o anumită relație de muncă. Nu este suficient ca muncitorul să fi încheiat din proprie voință contractul de muncă, ci trebuie să îl și poată revoca oricând. Consimțământul liber și informat trebuie să stea la baza recrutării și să existe pe toată durata relației de muncă. Dacă persoana care recrutează a utilizat coerciția sau înșelăciunea, consimțământul devine irelevant.

Pentru a putea identifica o situație de trafic, ILO propune 6 indicatori. Fiecare dintre aceștia sunt legați de o serie de întrebări.

1. Violență fizică, inclusiv violență sexuală

2. Limitarea libertății de mișcare

3. Amenințări

4. Datoria sau alte forme de dependență

5. Reținerea banilor din salariu sau neplata salariului

6. Reținerea documentelor de identitate

Dacă unul sau mai mulți dintre indicatorii de mai sus sunt îndepliniți, este probabil ca persoana să se confrunte cu o situație de trafic. Este de reținut însă că exploatarea la locul de muncă nu implică în mod necesar infracțiunea de trafic de persoane.

Drepturile angajaților

Potrivit Codului Muncii în vigoare, salariatul are în principal următoarele drepturi:

– dreptul la salarizare pentru munca depusă

– dreptul la repaus zilnic și săptămânal

– dreptul la concediu de odihnă anual

– dreptul la egalitate de șanse și de tratament

– dreptul la demnitate în muncă (protecție față de comportamentul abuziv și malițios al angajatorului, protecție față de supravegherea fără știința angajatului)

– dreptul la securitate și sănătate în muncă

– dreptul la acces la formarea profesională

– dreptul la informare și consultare

– dreptul de a lua parte la determinarea și ameliorarea condițiilor de muncă și a mediului de muncă

– dreptul la protecție în caz de concediere

– dreptul la negociere colectivă și individuală

– dreptul de a participa la acțiuni colective (exemplu: grevă)

– dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat

– alte drepturi prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă.

Exploatarea prin muncă în contextul traficului de persoane

Pentru a constitui infracțiune de trafic de persoane în scopul exploatării pentru muncă forțată, trebuie să fie îndeplinite și alte elemente și nu doar exploatarea propriu-zisă, așa cum arată expunerea de mai jos:

Așadar, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în scopul exploatării prin muncă, trebuie ca victima să fie obligată de autorii infracțiunii la realizarea unei munci, împotriva voinței proprii sau în condiții cu care victima nu este de acord, precum ore excesive de muncă, în condiții degradante, fără a primi o remunerație sau alte beneficii, dincolo de privarea de libertate și controlul mișcărilor victimei, caracteristicile esențiale ale infracțiunii de trafic.

Traficul de persoane în scopul exploatării prin muncă forțată este frecvent în anumite sectoare de activitate precum:

•Munca domestică: în această situație de exploatare victimele sunt obligate să execute munci domestice în condiții degradante și inumane (de exemplu: muncitoare interne care nu au dreptul la perioade de odihnă, acces la servicii de sănătate sau condiții minime de intimitate;

•Sectorul textil, construcții civile și agricultură: vulnerabili la situațiile de trafic în scopul exploatării prin muncă sunt persoanele de gen masculin, cu vârste cuprinse între 18 – 40 de ani, care sunt atrași prin promisiuni privind locuri de muncă în țară sau în străinătate. Majoritatea promisiunilor vin din partea unor persoane cunoscute. Cele mai multe victime ale traficului în scopul exploatării prin muncă au fost identificate în domeniul agriculturii și construcțiilor (369 de victime în anul 2012). Sezoanele propice agriculturii sau perioadele de dezvoltare a infrastructurii sunt cele mai atractive pentru autorii infracțiunii.

•Sport: mulți tineri sunt traficați cu promisiunea de a fi integrați într-un club sau într-o echipă sportivă faimoasă, iar atunci când ajung în țara de destinație sunt forțați să presteze o activitate neremunerată, în condiții degradante, fiindu-le încălcate drepturile fundamentale.

Victimele se simt de multe ori obligate să rămână în situația de exploatare, după ce își dau seama că au fost înșelate. Cel mai adesea înșelăciunea se face prin promisiunea de contracte de muncă și de documente.

[/accordion_item]

Indicatori ai traficului

A Organizația Internațională pentru Muncă (OIM) identifică 6 indicatori generali ai traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă. Fiecare indicator este relaționat cu un set de întrebări specifice, astfel:

1. Violență fizică, inclusiv violență sexuală

• Prezintă muncitorul vreun semn de violență fizică sau echimoze?

• Prezintă muncitorul semne de anxietate sau frică?

• Există vreun semn de confuzie psihică sau indicii de violență?

• Supraveghetorii muncitorilor manifestă un comportament violent?

2. Restricționarea libertății de mișcare:

• Este muncitorul închis la locul său de muncă?

• Este muncitorul forțat să doarmă la locul de muncă?

• Există semne vizibile care indică faptul că muncitorul nu este liber să iasă de unde se află locul de muncă, precum sârma ghimpată, prezența gărzilor înarmate sau a altor forme de constrângere?

3. Amenințări

• Face muncitorul afirmații incoerente sau pare că a fost supus unei “spălări de creier” de către angajatorul său?

• Face muncitorul referire la vreun tip de amenințare împotriva sa, împotriva colegelor sau a membrilor familiei sale?

• Există vreun semn care să indice că muncitorul este subiectul amenințării sau șantajului (cu sau fără complicitatea angajatorului)?

• Dă dovadă muncitorul de un comportament anxios?

• Este muncitorul forțat să lucreze ore excesive peste program (fără a fi plătit) sau să îndeplinească sarcini pe care nu le dorește, fiind amenințat în cazul în care refuză să le execute?

• Sunt amenințați muncitorii care se află ilegal pe teritoriul țării (muncitori migranți) cu denunțarea la autorități?

4. Datorii sau alte forme de dependență

• Trebuie muncitorul să returneze angajatorului taxele de recrutare sau transport? În cazul afirmativ, sunt acestea deduse din salariul angajatului?

• Este muncitorul forțat să plătească taxe excesive pentru cazare, mâncare sau alte lucruri necesare, taxe care sunt deduse direct din salariu?

• A fost plătită o sumă de bani sau un avans care face imposibilă lăsarea acestei sume la angajator?

• Licențele de muncă sunt asociate unui muncitor specific? A fost făcută anterior vreo plângere cu privire la acest angajator?

5. Neplata salariilor și reținerea unor sume de bani din salariu

• Are muncitorul un contract obișnuit de muncă? Dacă nu, cum se face plata salariului?

• S-a făcut vreo deducere ilegală?

• Și-a primit muncitorul salariul?

• Care este cuantumul salariului raportat la standardele naționale?

• Are muncitorul acces la veniturile muncii sale?

• Cu cât a fost muncitorul înșelat cu privire la salariul său?

• Este salariul plătit în mod regulat?

• Este plătit muncitorul în bani gheață?

6. Reținerea documentelor de identitate

• Sunt documentele de identitate în posesia muncitorului?

• Dacă nu, sunt acestea deținute de angajator sau de cel care îl supraveghează? De ce?

• Are muncitorul acces la documente în orice moment?

Alte forme ale traficului de persoane

Alte forme de exploatare definite prin lege, în afara traficului pentru exploatarea prin muncă sunt:

a) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;

b) obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;

c) obligarea la practicarea cerşetoriei.

Proiectul Briseis

Proiectul Biseis

Proiectul Briseida este un proiect european dezvoltat de APAV – Asociația Portugheză pentru Sprijinul Victimelor, co-finanțat de Comisia Europeană și implementat cu ajutorul partenerilor:

Parteneri naționali: Autoritatea pentru Condițiile de Muncă (ACT), Serviciul pentru Străini și Frontiere (SEF), Confederația Generală a Muncitorilor Portughezi (CGTP), Observatorul pentru Traficul de Ființe Umane (OTSH)

Parteneri transnaționali: Fundația pentru o Societate Deschisă (România), Autoritatea pentru Suportul și Compensarea Victimelor Infracțiunilor (Suedia), Institutul Tavistock pentru Relații Interumane (Marea Britanie), La Strada International (Olanda).

Obiectivul principal al Proiectului Briseida este creșterea conștientizării în rândul angajaților din sectoarele considerate cu risc pentru traficul de persoane (precum agricultură și construcții civile) și a publicului în general, la fenomenul traficului de ființe umane și a exploatării prin muncă.

În vederea atingerii acestui obiectiv sunt implementate o serie de activități precum: realizarea unei campanii de creșterea nivelului de conștientizare în rândul publicului, organizarea de sesiuni de formare privind traficul de persoane în scopul exploatării prin muncă, în fiecare dintre țările partenere (Portugalia, Suedia, România, Marea Britanie), destinate profesioniștilor care pot intra în contact cu victime ale traficului – polițiști, medici, persoane care au atribuții de sprijinire și consiliere a victimei. Alte activități cuprinse în proiect sunt întâlnirile cu profesioniștii din sectoarele identificate ca fiind cu risc și elaborarea unui ghid, care să încurajeze o mai bună abordare a traficului de persoane pentru exploatarea în scop de muncă, de către reprezentanți ai diferitelor sectoare.

Acest website a fost elaborat de APAV cu ocazia implementarii proiectului BRISEIS, finantat de Comisia Europeana prin Programul Prevenirea si Combaterea Infracionalitatii – Directia Generala Afaceri Interne. Continutul reflecta punctul de vedere al APAVsi nu reprezinta pozitia oficiala a Comisiei Europene.

2014 – APAV – English

În România

Ce este traficul de persoane?

Traficul de persoane în scopul exploatării prin muncă forțată

Indicatori ai traficului

Alte forme ale traficului de persoane

Proiectul Briseis